Bancurile zilei

A murit un ţigan şi şi-a lăsat toate proprietăţile văduvei îndurerate. Din nefericire, ea nu se poate atinge de ele până nu face 14 ani.

 

Ce a spus ţiganul înainte de a muri? “Fraţilooor!! Uite, conduc fără mâini!”

 

Un cuplu de ţigani cu 9 copii se duce la spital pentru operaţia de legare a trompelor uterine. Doctorul, ironic: “Nu credeţi că era cazul să vă opriţi mai devreme?”

Ţiganul: “Haoleu, dom’ doctor, a scris în ziare că din 10 copii născuţi la noi unu’  ie ungur, şi ce să fac io dacă a zăcea oară iese un ungur!?”

 

Poliţiştii au dat peste cel mai mare mister posibil, crimă într-un sat de ţigani.

ADNul victimelor şi tuturor suspecţilor era aproximativ acelaşi, fişele dentare erau inutile, iar câinele poliţist şi-a pus labele la nas şi n-a vrut să mai continue căutările.

 

Un ţigan a fost arestat după ce şi-a înjunghiat fiica şi amanta. Victima a fost înmormântată pe cheltuiala primăriei.

 

Ce face un ţigan la calculator? Caută în Recycle  Bin.

 

Cei mai frumoşi ani din viaţa unui ţigan se numeau “clasa a patra”.

 

Un român vede statueta de bronz a unei pisici într-un magazin de prin centrul istoric şi îl întreabă pe vânzător cât costă. Vânzătorul: “300 de euro statueta şi încă 300 de euro instrucţiunile de folosire.” Omul nostru plăteşte 300 de euro pe statuetă, o ia sub braţ şi pleacă. La primul colţ se iau după el 10 pisici, la următorul 20, la al treilea 30, la al patrulea se urcă în autobuz, dar se mai iau încă 100 de pisici după autobuz, şi până când ajunge pe la Lacul Morii se adunaseră deja câteva mii de pisici pe şosea şi îl cam apucase frica. Aşa încât coboară din autobuz, aruncă statueta în Lacul Morii şi toate pisicile sar după ea şi se îneacă.

Omul nostru se întoarce la magazin. Vânzătorul: “Aţi venit după instrucţiuni, nu?”

“Nu chiar. Un ţigan de bronz nu aveţi?”

 

Poliţiştii au găsit ascunse în biblioteca de cartier din Ferentari 50 de săbii, 30 de topoare şi 25 de pistoale. Localnicii anchetaţi au spus că nu ştiau că acolo e bibliotecă.

 

Un neamţ pacifist, un francez curajos, un rus treaz şi un ţigan curat au intrat în barul unui român cinstit, unde un evreu a spus “Berea e din partea mea”…

 

Bulă: “Eu nu sunt rasist. Colecţia mea de filme trase de pe Redtube şi Youporn o dovedeşte.”

 

Handicapul nesimţirii acute şi sindromul şoriciului din obraz

Nişte handicapaţi de-ai noştri de la Jocurile Paralimpice, care, asemenea lui Stephen Hawking, aveau totuşi toţi neuronii la locul lor, au fost trataţi porceşte de altă specie de handicapaţi. Mai precis de specia cu retard mintal vizibil şi IQ până la genunchiul broaştei care se recunoaşte după inscripţiile pe care cu mândrie le poartă pe zdreanţa de fâş care-i înveleşte hoitul: BGS, Civis, SECURITAS, AllStarSecurity… sau, în cazul de faţă, Cinema City. (În cazul lor probabil că ar fi trebuit să fie Cinema Village, purtând ca emblemă furca de la 1907 şi coasa de la 1784 pe un fond bicolor ca al rasei Bazna. Aşa ar fi ştiut lumea cu ce patrupede are de-a face şi le-ar fi îmblânzit cu un morcov sau cu nişte lături.) După incidentul cu fata de la Timişoara era de aşteptat ca porcul de Cluj să se facă luntre şi punte ca să-l ajungă din urmă pe fratele său de la Comtim.

Comentacii simpaticului Arhi al nostru cel rotund precum planeta Venus se întrec în …evident comentarii cu şi despre legi, americani, români, maghiari, handicapaţi, fiindcă în mărimea altor chestii e mai greu să se întreacă pe net în mod credibil. (Poate dacă erau pe 4chan, acolo sunt nişte nebuni care te-ar crede şi dacă ai spune că eşti Elvis ieşit din groapă şi înarmat cu Kalaşnikovul aurit al lui Saddam Hussein.)

Şi unii (victimele măgăriei) şi celelalte gâşte …pardon, postaci se prefac a uita că trăiesc în ţara care a inventat chiar dinainte de venirea (co)mu(n)iştilor bancurile cu chelneri, datorită obiceiurilor de rahat ale patronilor de restaurant, care se perfecţionează în epoca Întâiului Consumator al Ţării. Obiceiuri din categoria: “V-a supărat Mitică al nostru? Vaaiii, ne scuzaţi, luaţi o cafea din partea casei, să vă treacă!”

Exemple:

Cum a reacţionat conducerea Cinema Village City? “Grupul de persoane de la Asociaţia pentru Solidaritate şi Empatie “Claudia Safta” a primit din partea Cinema City 37 de bilete gratuite pentru cele 37 de persoane care fac parte din grup, cărora le-am pus la dispoziţie toate facilităţile necesare şi legale (e.g. rampa) pentru o buna vizionare a filmelor şi sprijinul personalului pentru acces pe toata locaţia ce aparţine cinematografului (excepţie făcând accesul în afara cinematografului (lifturi, scări rulante etc), spaţiu care nu este administrat de Cinema City)”. Deci, ei îţi pot face orice, pot să te ia peste picior, să te facă albie de porci şi să te trateze ca pe un rahat, cât timp au avut rampă şi bilete gratis s-au descărcat de răspundere. Mă rog, dacă l-ar fi spânzurat cineva mai înainte pe director de rampa aia, era cam greu să se mai descarce de ceva, în afară de lucrurile de care se descarcă de obicei oamenii când sunt spânzuraţi.

Aşa, de amorul artei, un contraexemplu cu unii care (aparent) nu sunt handicapaţi:

Prin vara 2006, mă duc la o staţie OMV la spălătoria auto. Mai precis, staţia de la Electromagnetica. Achit la casă şi mă duc la coadă …unde văd că era intrată peste rând o epavă de Audi A4 de pe vremea când era Kohl june, cu număr italienesc. Bineînţeles, în faţa acestei nesimţiri, mă duc la casă şi îi cer fetei de acolo să îmi înapoieze banii, fiindcă nu mai spăl nimic la ei, nici atunci şi nici altă dată.

Din spatele casei iese o scârbă de ţărănoi lung şi slab ca un somalez, cu gelul sclipindu-i în freza unsuroasă de parcă încercase cineva să-i ejaculeze în gură şi nimerise în păr, care, nici una, nici două, îmi ia bonul din mână şi mârâie ca un maidanez flămând să mă car de acolo, că nu-mi dă nimic. (Bineînţeles, unsurosul a avut parte de un scandal pe măsura nesimţirii lui, în ciuda faptului că mârâia în continuare  “îţi dau una…”, dar asta e mai puţin relevant.)

Numeroasele apeluri din următoarele zile la şefii lui au nimerit la nişte urechi cam surde în prima fază, dar posibilitatea de a-şi auzi isprăvile pe la Judecătoria Sector 5 şi publicate în Libertatea se pare că i-a pus niţeluş pe gânduri, fiindcă am avut până la urmă o întrevedere cu şeful staţiei, care mi-a oferit o spălare completă din partea firmei şi promisiunea că unsurosul nu va mai lucra la OMV, nici acolo şi nici în altă staţie. Din câte am avut ocazia să văd în următorii 3-4 ani, nu a mai apărut mutra lui nici acolo şi nici într-un alt OMV din Bucureşti sau împrejurimi vreodată. (Din decembrie 2010 nu mai am cum să fie sigur fiindcă nu mai intru în vreun OMV sau Petrom.)

Ceea ce publicul prizonier al “rezolvărilor de patron de restaurant” nu vrea să priceapă este faptul că acestea nu rezolvă de fapt nimic. Nu mă interesează cafeaua lor din partea casei. Nu mă interesează spălarea lor din partea casei. Faptul că justiţia l-a condamnat pe Călugărul Nebun din Tanacu e la fel de irelevant ca faptul că a fost sancţionat profesional de către superiorii lui. Biletele gratuite la Cinema nu rezolvă nici ele nimic, la fel cum “promisiunile de înţelegere pe bani” ale haznalei de Club Heaven Timişoara nu fac două lire turceşti chioare de pe vremea dinainte de denominare.

Nicio cafea de pe lumea asta, fie ea şi extrasă din excremente de civetă asiatică, nu poate şterge umilirea din partea unui dobitoc cu 8 clase, dacă le are şi pe acelea, înarmat cu pulan sau îmbrăcat în uniforma de clown cu vestuţă roşie şi cămaşă în dungi a lui OMV.

Pentru handicapul nesimţirii în formă agravată şi al şoriciului gros ca anvelopa de tractor de pe obraz, nu s-a inventat medicament. Deşi nişte moşuleţi ajunşi prin America de Sud pomeneau ceva de Zyklon B şi de pilule de 9x19mm administrate pe la ceafă.

Conu’ Arhi faţă cu madam Justiţia

Simpaticul şi grasul nostru Arhi şi-a schimbat temporar ochelarii cu unii de cal şi se plânge de amestecul lui Big Brother de peste Baltă în investigarea asasinării baschetbalistului de la Giurgiu. Doar ăia care şi-au băgat coada dungată şi înstelată în afacerea Teo Peter nu au autoritatea morală să îşi dea cu părerea despre pumnarii noştri fluviali şi interlopi, că puşcaşi marini nu prea avem, aşa încât îi înlocuim cu ce e mai la îndemână, după posibilităţi.

Dacă şi-ar pune la loc ochelarii obişnuiţi, ar realiza diferenţa de culoare între agresori, victime şi investigatori, măcar cât să îşi dea seama că ţara lui Barack-Vodă cel Negru, a lui Malcolm X şi mai înainte a lui Lincoln are o vastă experienţă în conflictul de rasă şi sunt mult mai eficienţi şi mai rafinaţi în privinţa asta decât vecinii noştri gogonari de la sud de Dunăre. Cei din urmă n-au reuşit să dea un exemplu destul de puternic, măcar cât să fie urmat în Giurgiu, în ciuda proximităţii oraşului faţă de ei, de care îl separă doar un pod.

D-ale lui Bendeac

• Bendeac a auzit că 90% dintre accidente se întâmplă în casă. S-a mutat la bloc.
• Odată Bendeac a renunţat la scuter şi se plimba pe şosea cu o foaie de hârtie. Se antrena pentru un A4.
• Lui Bendeac i se lega în copilărie un os la gât, ca să se joace măcar căţelul cu el.
• Bendeac a fost foarte impresionat că în Japonia urci cu liftul, cobori cu apartamentul şi ajungi direct în mare deşi erai pe uscat când ai urcat. În cele din urmă a înţeles că asta nu s-a întâmplat decât o dată, pe 11 martie.
• Bendeac acordă mare importanţă actelor sexuale. Fiecăruia îi face copie legalizată.
• Bendeac a renunţat la oţetul românesc de când a auzit că ar conţine 9% acid acetic.
• Bendeac e foarte generos. Dacă se întâmplă să ia gripă, hepatită sau gonoree, are grijă s-o dea tuturor prietenilor lui.
• Bendeac e convins că jucătorii de rugby fac grămada ca să şuşotească despre el. Îl apucă plânsul.
• Când a auzit că apa din România e 100% oxid de hidrogen, Bendeac a renunţat s-o mai bea. S-a deshidratat până a ejaculat pudră.